Imi amintesc de un desen animat, acel tip de animatie care trece deseori de bariera amuzamentului copiilor si intra mai mult sau mai putin serios in situatiile si chestiunile cu care adultii se confrunta zi de zi. In acea animatie, era vorba despre o familie ce avea doi copii, respectiv baiatul era caracterizat ca fiind un pui de gaina, fata ca fiind o vacuta. Acestia doi nu vedeau nicioadata mai mult din parintii lor decat picioarele acestora, pana la solduri. De la inaltimea unui copil sunt convins ca aceasta priveliste ii insoteste majoritatea timpului, dar nu inteleg de ce chiar si "adultii" se limiteaza sa nu priveasca mai sus de solduri, in special atunci cand se uita la o femeie!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu