Pentru cine nu cunoaste traditia aceasta a snurului de Martisor, mai are timp pana la anul sa o descopere. In vremea in care nu aveam cui sa leg un astfel de snur, ma uitam cu jind la cele ce stateau agatate pe crengile fragede, cu flori proaspat deschise ale copacilor. Ma intrebam, oare ce poveste are fiecare. Acum, ma intreb daca micutul copacel poate sa faca fata dorintelor care-l imbraca si, din partea caruia, multe suflete asteapta o minune, o salvare mai mult sau mai putin pozitiva. Din cauza saraciei noastre, suntem inca foarte superstitiosi. Cat despre dorinte, am invatat ca se implinesc doar daca muncesti pentru ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu