Nu demult am avut ocazia sa fac primii pasi din nou. De data aceasta pe un taram nou, pe suprafata unui lac inghetat. Ajungand acolo, am simtit un gol in mine. Ca si cum lumea nu mai inseamna ce stiam eu, ca si cand cadeam intr-un abis unde timpul sta datorita vitezei ametitoare si unde totul pare ireal. O floare facute de patine, urmele pasilor si crapaturile pe ici, pe colo in gheata m-au dus cu gandul la tinuturile nordice si vesnic albe. Albul pur, aerul umed si linistea zapezii sunt de neuitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu